lucia gabriela bidi

This slideshow requires JavaScript.

Nu sint ipocrita, snoaba sau cu doua fete. Nu, pentru ca sint ‘pui de Gica’ si nu obisnuiesc sa mint. Imi place scoala pe care o fac: Design. Iti poti imagina ca, pe cind M imi deschidea ochii asupra acestui drum, eu nu stiam macar care este definitia design-ului??? Da, in capul meu era un soi de varza a la Cluj… Dar, dupa prima saptamina am inteles. Da! Si sint si mai incintata acum decit la inceput cu atit mai mult cu cit am obtinut rezultate bune pe primul semestru (A-, B+, B+, B). Drept ca am mai mare nevoie de somn decit inainte, dar am si satisfactie. Am invatat multe, am mai curatat rugina, am… Acolo unde am avut de scris dupa sablon, am luat cea mai mica nota, clar. la materia cea mai practica am luat cea mai mare nota, clar. Am colegi copilandri in comparatie cu mine. Doar doi au copii: o fata din Arabia Saudita si un baiat canadian.

Eu cinstita si buna cum m-a invatat Gica, am spus ce si cum fac, am dat sfaturi, am spus trucuri. Fain! Unii imi spuneau: ‘vai, dar este prima data cind fac asa ceva!…’ Abia mai tirziu m-am prins ca mint. He, he, cit sint ei de tineri, asa sint de parsivi, nu ti-ar veni sa crezi. Cind am vazut asta am decis sa fiu eu si cu mine, sa-mi vad de treaba mea si gata. Si a fost bine. Am citeva persoane dragi Rose-Marie (fata cu parul verde), Anna (grecoaica) si Alessandra (non-conformista). Cu restul povestesc normal, colegial si atit.

Urasc nesimtirea si asta o stii deja; urasc fufele care maninca in timpul cursurilor. Ba inca am pe una care si raspunde cu gura plina. Oricit ar vrea sa fie de interesanta, eu cred ca poate gasi moduri mai inteligente de a iesi in evidenta decit sa molfaie in clasa, nu? Dar stii care este marele meu ghinion? Nu’sh cum pizda ma-sii ca ‘mincatoarele’ se aseaza linga mine, de cele mai multe ori (eu am cite un loc preferat la fiecare curs). Si, bineinteles ca mie imi este rusine sa o dau afara cu molfaiala ei cu tot ca de, sint cu bun simt… adica fraiera . Dar astea sint partile urite. Mult mai multe sint aspectele frumoase, insa: Concordia este un mic univers si o mare familie. Campusul este urias. De fapt, sint doua campusuri uriase. SGW, unde invat eu, are vreo patru cladiri unite prin tunele subterane, este foarte interesanta arhitectura si dispunerea. Am inteles ca EV, de unde si imaginile, este cea mai noua dintre ele. Clasele sint simple, mari, luminoase, spre deosebire de sala in care am facut engleza unde nu era nici macar o ferestruica (obositor). Cladirea noastra are si scari, doar ca nu se regasesc aceste scari la fiecare etaj, ci numai la unele asa incit trebuie ori sa iei liftul ori sa mergi pe scara de incendiu daca ai nevoie sa mergi de la et.7 la et.8, spre exemplu. Si daca faci traseul asta de citeva ori pe zi… noroc tie!

Desi stiu ca este lipsa de timp, sper sa fiu mai buna semestrul viitor, mai ales ca  acum stiu care este mersul pe aici. Spre exemplu, spre deosebire de Facultatea de IL din Brasov (care mi-a placut), aici cursurile constau in citeva povestiri ale profilor, multe dicutii intre studenti si profi, multa munca de laborator. Prezenta este obligatorie, chiar 5-10% din nota finala este data de prezenta al cursuri. A, si un aspect important: nota finala se construieste inca din prima zi prin prezenta, participare la discutii, studiu individual, teme, proiecte plus doua examene intermediare si unul final. Practic, trebuie sa muncesti incontinuu daca vrei sa treci un examen, nu te poti duce la sfirsit, sa tocesti ceva teoreme si sa iei si nota mare. Nu merge asa. Chiar si daca intirzii cu predarea unei teme te penalizeaza pentru intirziere… totul este foarte strict. O alta chestie interesanta a fost cu produsele Adobe (Photoshop, Illustrator, Indesign) de care nu m-am putut apropia nicicum pina cind nu am avut de facut proiecte in fiecare dintre ele. He, he, acum stiu sa lucrez, nu sint inca un guru, dar acest start imi lipsea.

Data viitoare o sa scriu despre profesori: toti niste oameni deosebiti, modesti si cu mult bun simt (cel putin pina acum). Imi place!

Joi a fost greva studentilor din toata provincia Quebec pentru a se protesta impotriva maririi taxelor scolare de catre guvernul provincial. In scoala mea a fost organizata minutios, cu ‘free lunch’, precum o ceremonie si toti studentii stiau de greva. Majoritatea profesorilor au sustinut-o si nu au facut prezenta in ziua respectiva. Pe strazi s-au adunat studenti din tot Montrealul, indiferent de la ce universitate. In ciuda vremii ploioase, tot au iesit 20.000 de suflete dupa spusele ziaristei din articolul urmator:

<<

Quebec students stage massive tuition fee protest [sursa: www.cbc.ca]

>>

Si cind ma gindesc la romani, care au ramas fara salarii, fara joburi, fara case si tot stau incremeniti de lene si de spaima ascunsi in loc sa iasa pe strazi sa darime tot… mi-e ciuda!